Bucureștiul se află într-o zonă cu risc seismic ridicat, fiind influențat puternic de cutremurele generate în zona Vrancea, aflată la aproximativ 150 km distanță. Aceasta este recunoscută pentru activitatea seismică frecventă și pentru capacitatea de a produce cutremure majore, care sunt resimțite intens în Capitală.
Energia seismică eliberată la adâncime (în zona Vrancea) ajunge în București, iar orașul este vulnerabil din cauza structurii geologice specifice. Fiind construit pe straturi groase de aluviuni și sol moale, undele seismice sunt amplificate, intensificând vibrațiile și dăunând construcțiilor.
Suprafețele de teren și structura geologică locală (de exemplu, zonele de cernoziom, luncile Dâmboviței sau faliile locale) favorizează acest risc. În caz de cutremur major, pot apărea și fenomene precum lichefierea, când solul saturat cu apă își pierde temporar consistența, afectând fundațiile clădirilor.
Astfel, zonele cu sol moale din București sunt expuse unui risc seismic ridicat, iar construcțiile vechi sau cele realizate fără respectarea normelor antiseismice sunt cele mai vulnerabile.
De-a lungul timpului, Bucureștiul a fost zguduit de mai multe cutremure devastatoare, iar memoria colectivă păstrează frica de un nou seism major. Iată câteva dintre cele mai puternice cutremure care au afectat Capitala:
Cutremurul din 4 martie 1977: cel mai devastator din secolul XX
Magnitudine: 7,4 pe scara Richter
Durată: Aproximativ 55 de secunde
Efecte:
A fost cel mai grav cutremur din România în secolul XX.
În București, s-au înregistrat 1.570 de victime, dintre care majoritatea au murit sub dărâmături.
Peste 35.000 de locuințe au fost grav avariate sau distruse.
Cele mai afectate zone au fost Centrul Vechi, Pantelimon, Militari și Drumul Taberei.
Printre clădirile emblematice prăbușite se numără blocul Nestor de pe Bulevardul Magheru și blocul Casata.
Cutremurul din 31 august 1986:
Magnitudine: 7,1 pe scara Richter
Durată: Aproximativ 60 de secunde
Efecte:
Deși nu a avut impactul devastator al celui din 1977, cutremurul a trezit panică printre locuitori.
A fost resimțit puternic în București, dar fără prăbușiri majore.
Majoritatea avariilor au fost raportate la clădiri deja afectate de cutremurul din 1977.
Cutremurul din 10 noiembrie 1940:
Magnitudine: 7,7 pe scara Richter
Durată: Aproximativ 45 de secunde
Efecte:
Considerat cel mai puternic cutremur înregistrat în România.
În București, clădiri precum Blocul Carlton, cel mai înalt din oraș la acea vreme, s-au prăbușit complet.
Peste 300 de persoane au murit doar în Capitală.
Multe clădiri publice și locuințe vechi au suferit pagube structurale severe.
Cutremurul din 1802: cel mai puternic cutremur din istorie
Magnitudine: 7,9 pe scara Richter
Durată: Aproximativ 2 minute
Efecte:
Cutremurul a fost resimțit în toată țara, dar și în țările vecine.
În București, turla Mănăstirii Cotroceni s-a prăbușit, iar mai multe clădiri din centrul vechi au suferit avarii masive.
La acea vreme, construcțiile erau preponderent din lemn și cărămidă, ceea ce a dus la prăbușirea rapidă a caselor vechi.
Harta de microzonare seismică
Zone cu risc seismic ridicat
Centrul Vechi al Capitalei – aici se află multe clădiri vechi (monument istoric sau de epocă) neconsolidate și străzi înguste. În cazul unui seism, multe dintre aceste imobile s-ar prăbuși, iar străzile dificile ar împiedica evacuarea.
Pantelimon – cartierul de blocuri mari, ridicate în anii ’60–’70, înainte de adoptarea codurilor antiseismice moderne. Blocurile „gri” de după anii ’60 nu sunt proiectate pentru un cutremur puternic și prezintă risc de colaps.
Băneasa (zona Aeroportului) şi Casa Presei – situate pe depozite aluvionare neconsolidate. Aici solul instabil amplifică undele de şoc (seismografele indică accelerații mari ~300 cm/s²), iar nivelul freatic ridicat poate favoriza lichefierea în cazul seismelor.
Militari, Drumul Taberei, Crângași, Panduri (cartiere din vestul orașului) – zone rezidențiale dens populate, cu blocuri de peste 5 etaje construite în special între anii ’60–’80. Multe dintre aceste clădiri sunt vechi și neconsolidate, deci sunt susceptibile de prăbușire la seism.
Centrul Vechi al Capitalei – aici se află multe clădiri vechi (monument istoric sau de epocă) neconsolidate și străzi înguste. În cazul unui seism, multe dintre aceste imobile s-ar prăbuși, iar străzile dificile ar împiedica evacuarea.
Pantelimon – cartierul de blocuri mari, ridicate în anii ’60–’70, înainte de adoptarea codurilor antiseismice moderne. Blocurile „gri” de după anii ’60 nu sunt proiectate pentru un cutremur puternic și prezintă risc de colaps.
Băneasa (zona Aeroportului) şi Casa Presei – situate pe depozite aluvionare neconsolidate. Aici solul instabil amplifică undele de şoc (seismografele indică accelerații mari ~300 cm/s²), iar nivelul freatic ridicat poate favoriza lichefierea în cazul seismelor.
Militari, Drumul Taberei, Crângași, Panduri (cartiere din vestul orașului) – zone rezidențiale dens populate, cu blocuri de peste 5 etaje construite în special între anii ’60–’80. Multe dintre aceste clădiri sunt vechi și neconsolidate, deci sunt susceptibile de prăbușire la seism.
Zone mai sigure în caz de cutremur
Sectorul 4 (Berceni, Metalurgiei, IMGB) – aici solurile sunt mai vechi și compacte (teren de luncă mai stabil, posibil depozite consolidate), ceea ce atenuază vibrațiile seismice. Accelerațiile estimate sunt mai mici (ex.: ~200 cm/s²) comparativ cu centrul.
Balta Albă (Sector 3) – una dintre puținele zone cu mezanin stabil; terenul, deși denumit „balta”, este relativ mai gros și nu amplifică undele la fel de intens ca în centru.
Zone din Sectorul 2 – cartiere cu panta ușoară spre nord, cu straturi de soluri colmatate mai vechi, prezintă accelerări moderate (ex.: ~240 cm/s² în comparație cu 300 cm/s² în zonele de risc).
Sectorul 4 (Berceni, Metalurgiei, IMGB) – aici solurile sunt mai vechi și compacte (teren de luncă mai stabil, posibil depozite consolidate), ceea ce atenuază vibrațiile seismice. Accelerațiile estimate sunt mai mici (ex.: ~200 cm/s²) comparativ cu centrul.
Balta Albă (Sector 3) – una dintre puținele zone cu mezanin stabil; terenul, deși denumit „balta”, este relativ mai gros și nu amplifică undele la fel de intens ca în centru.
Zone din Sectorul 2 – cartiere cu panta ușoară spre nord, cu straturi de soluri colmatate mai vechi, prezintă accelerări moderate (ex.: ~240 cm/s² în comparație cu 300 cm/s² în zonele de risc).
Factori determinanți suplimentari
Pe lângă natura solului, alți factori locali influențează riscul seismic. Spre exemplu, pantele sau prezența unor falii locale (subterane) pot modifica distribuția undelor seismice. În același timp, zonele cu ape subterane ridicate (freatice) pot suferi fenomene de licefiere la cutremur, distrugând fundații. În urban, distanța față de epicentrele Vrancea adaugă energie (deși e la ~150 km, cutremurele de 7+ grade de la Vrancea sunt resimțite puternic la București).
Important de subliniat este și vârsta construcțiilor: clădirile noi (proiectate după 2000) sunt în general concepute să reziste la seismicitate, în timp ce multe blocuri comuniste și pre-1900 din zonele protejate sunt vulnerabile. Astfel, structura și anul construcției pot fi mai relevante decât localizarea: există blocuri noi în Militari și vechi consolidate în Berceni. Cu toate acestea, agregat pe zone, statistica confirmă că în cartierele centrale şi nordice există mai multe clădiri cu “bulină roșie” și risc mare de prăbușire.
Dacă vrei să afli mai multe despre riscul seismic din București, clasamentele clădirilor și măsurile de protecție recomandate, accesează linkul: Cea mai periculoasă capitală din Europa în fața unui cutremur
SURSE
Date și analize ale INFP și ale Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS)capital.rocapital.ro, precum și studii de seismologie și urbanism care au realizat microzonarea seismică și evaluarea riscurilor din Bucureștidoctorat.fizica.unibuc.rodoctorat.fizica.unibuc.ro. Hărți de risc seism al municipiului şi clase de risc ale clădirilor pot fi consultate în rapoartele oficiale și prin aplicații GIS dedicate.