© 2025 Bucurestiul Meu

Cutremur București: Cea mai periculoasă capitală din Europa în fața unui cutremur

Câte clădiri sunt în pericol seismic în București?

Bucureștiul se confruntă cu o situație alarmantă în privința clădirilor vulnerabile la cutremur. Datele actualizate arată că în Capitală există aproximativ 887 de clădiri încadrate în clasele I și II de risc seismic, adică cele mai expuse la prăbușire sau avarii grave în caz de seism. Pe lângă acestea, circa 1.500 de clădiri sunt încadrate în așa-numitele categorii de urgență (U1, U2 sau U3), o clasificare mai veche ce indică nevoia de consolidare urgentă. Este important de subliniat că aceste cifre includ doar clădirile expertizate tehnic. Cu alte cuvinte, mai există și alte imobile vechi, neexpertizate încă, care pot prezenta risc seismic fără să fie oficial încadrate – lipsa expertizării nu echivalează cu absența riscului, ci doar cu necunoașterea lui.

Situația devine și mai îngrijorătoare dacă privim progresul consolidărilor. De la Revoluție până în prezent, doar 114 clădiri vulnerabile au fost consolidate (reinforțate antiseismic) în București. Dintre acestea, în jur de 30 au fost consolidate prin eforturile administrației locale, restul fiind inițiative private sau ale altor instituții. Raportat la cele peste două mii de imobile cunoscute ca fiind la risc, numărul consolidărilor finalizate este extrem de mic. Între timp, multe clădiri cu probleme continuă să fie locuite sau utilizate, purtând faimoasa „bulină roșie” (indicatorul vizual aplicat imobilelor încadrate în clasa I de risc seismic) și amintind trecătorilor de pericolul potențial.

Experții consideră Bucureștiul orașul cel mai periculos din Europa în eventualitatea unui cutremur major, iar motivele țin atât de factori naturali, cât și de vulnerabilități antropice. În primul rând, poziția geografică: Capitala se află relativ aproape de zona seismică Vrancea, una dintre cele mai active și periculoase din Europa. Cutremurele vrâncene de magnitudine mare, de obicei de peste 7 pe scara Richter, se resimt puternic în București din cauza propagării undelor seismice prin solurile moi ale Câmpiei Dunării, care pot amplifica mișcarea terenului.

Densitatea urbană și fondul construit vechi constituie al doilea motiv. Orașul are mii de clădiri construite înainte de adoptarea normativelor antiseismice moderne (unele chiar înainte de 1940 sau 1977) – multe dintre ele fiind structuri de beton armat sau zidărie neconsolidată, mult sub standardele de siguranță actuale. Aceste clădiri, unele monumente istorice, altele blocuri de locuințe, nu au fost proiectate să reziste la un cutremur puternic și reprezintă un risc major pentru locatari și trecători. În contrast, orașele vest-europene nu se confruntă cu seisme de intensitate similară sau au un fond construit mai nou, astfel că vulnerabilitatea în București este mult mai ridicată.

Un alt factor este ritmul lent al consolidărilor și pregătirii. Deși pericolul este cunoscut, programul de reabilitare seismică a avansat greu, din motive care variază de la fonduri insuficiente și proceduri birocratice, până la reticența unor proprietari de a-și părăsi temporar locuințele pe durata lucrărilor. În plus, infrastructura critică (spre exemplu rețele de gaze, electricitate, unele spitale și școli amplasate în clădiri vechi) poate fi vulnerabilă, crescând riscul de incidente secundare (incendii, explozii, pană prelungită de curent) după un cutremur. Toate aceste elemente la un loc fac ca Bucureștiul să fie descris drept un oraș foarte vulnerabil în fața unui potențial seism major, comparabil ca nivel de risc doar cu metropole precum Istanbul.

Pentru a înțelege mai bine gravitatea situației, trebuie să știm cum sunt clasificate clădirile din punct de vedere al riscului seismic. Conform normativelor în vigoare (P100-3/2019), fiecare clădire expertizată tehnic este încadrată într-una dintre patru clase de risc seismic, notate RsI până la RsIV. Aceste clase indică gradul de vulnerabilitate structurală la cutremur, RsI reprezentând cel mai înalt risc. Iată ce presupune fiecare:

  • Clasa Rs I – risc seismic ridicat: clădiri foarte vulnerabile, la care există pericol major de prăbușire în cazul unui seism puternic. Aceste imobile necesită consolidare urgentă. În limbaj comun, acestea sunt clădirile cu “bulină roșie”.

  • Clasa Rs II – risc seismic moderat spre ridicat: clădiri la care pot apărea avarii structurale grave la cutremure puternice, punând în pericol siguranța locatarilor. Și acestea necesită consolidare, deși vulnerabilitatea nu e chiar la nivelul RsI.

  • Clasa Rs III – risc seismic moderat: clădiri care pot suferi avarii structurale moderate și avarii nestructurale majore (tencuială, elemente decorative) în caz de cutremur. Probabilitatea prăbușirii este redusă, însă există riscul rănirii persoanelor din cauza elementelor care pot cădea.

  • Clasa Rs IV – risc seismic redus: clădiri care corespund normativelor antiseismice actuale. Aici intră de regulă construcțiile noi sau cele consolidate integral, concepute să reziste fără pierderi structurale majore la seismele de proiectare.

Este esențial de reținut că orice clădire expertizată primește una din aceste clase, deci noțiunea de “clădire fără risc seismic” nu există în termeni tehnici. O clădire neîncadrată în nicio clasă înseamnă doar că nu a fost încă supusă unei expertize – după cum explică specialiștii Asociației Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri, „o clădire neîncadrată înseamnă simplu că nu a fost expertizată, nu că ar fi ‘fără risc’”. De asemenea, categoriile de urgență U1, U2, U3 menționate anterior nu reflectă niveluri diferite de vulnerabilitate structurală, ci indicau în anii ’90 termenele în care clădirea trebuia consolidată (urgent, în 2 ani, 5 ani etc.). Aceste termene au fost de mult depășite, iar clasificarea modernă se face exclusiv pe baza claselor RsI–RsIV.

Important:
Clasificarea unei clădiri într-o anumită clasă de risc seismic (RsI, RsII, RsIII, RsIV) se bazează pe starea tehnică evaluată la momentul expertizei. Dacă o clădire a fost încadrată, de exemplu, în clasa RsII acum 15–20 de ani și de atunci nu a beneficiat de lucrări de consolidare sau întreținere semnificative, starea sa structurală se poate degrada în timp.
Prin urmare, este posibil ca astăzi acea clădire să prezinte un risc mai mare decât cel estimat inițial, chiar dacă oficial figurează în continuare în RsII.
Fără o nouă expertiză tehnică actualizată, nu se poate ști cu precizie cât de grav este riscul real. Degradarea naturală a materialelor, cutremurele mai mici, infiltrațiile de apă sau intervențiile improvizate asupra structurii (modificări interioare, supraetajări neautorizate) pot slăbi suplimentar clădirile.

Cutremurul din 4 martie 1977 rămâne reperul sumbru al vulnerabilității Bucureștiului la seisme puternice. Atunci, în mai puțin de un minut (aprox. 56 de secunde), un cutremur de magnitudinea 7,4 a provocat peste 1.570 de decese la nivel național, dintre care aproximativ 1.391 numai în București. Capitala a suferit pagube uriașe: aproximativ 35.000 de clădiri s-au prăbușit sau au fost grav avariate – în special clădiri vechi, construite înainte de al Doilea Război Mondial, care nu aveau structuri proiectate antiseismic. Blocuri întregi din centrul orașului s-au transformat în mormane de dărâmături în câteva secunde. Imaginea dramatică a Bucureștiului de după cutremur, cu străzi acoperite de moloz și echipe de salvatori căutând supraviețuitori, a marcat conștiința colectivă.

În urma dezastrului din 1977, autoritățile au impus reguli de construcție mult mai stricte, pentru ca edificiile noi să fie mai rezistente. Totuși, clădirile ridicate înainte de 1977 au rămas la fel de vulnerabile dacă nu au fost consolidate. Astăzi, la 48 de ani distanță, încă regăsim în București multe dintre clădirile vechi care au supraviețuit cutremurului din ’77 (unele cu avarii reparate sumar) și mii construite imediat după război sau în anii ’50-’60, toate îmbătrânite și slăbite în timp. Un nou seism major ar putea avea efecte și mai grave, dată fiind creșterea populației orașului și densificarea urbană.

Specialiștii atrag atenția că un cutremur de magnitudine similară cu cel din 1977 este inevitabil în viitor, singura necunoscută fiind când se va produce. Vrancea are un istoric de cutremure majore repetate la câteva decenii (1802, 1838, 1940, 1977, 1986 – ultimul de peste 7 pe Richter având loc în 1986, cu pagube mai reduse). Scenariile de risc actuale sunt sumbre: fără intervenții masive de consolidare, un viitor cutremur de peste 7 grade ar putea provoca mii de victime și pagube materiale uriașe în București, afectând atât populația, cât și funcționarea orașului în ansamblu. De exemplu, un exercițiu național de simulare (Seism 2018) a luat în calcul mii de clădiri prăbușite sau grav avariate și evacuarea a zeci de mii de oameni rămași fără adăpost, doar în Capitală. 

În fața amenințării unui cutremur, fiecare dintre noi poate lua măsuri concrete pentru a-și spori șansele de supraviețuire și a reduce riscurile. Iată câteva recomandări practice pentru cetățeni:

  • Informează-te despre clădirea în care locuiești: Verifică dacă imobilul tău figurează pe lista clădirilor cu risc seismic sau dacă a fost expertizat tehnic. Totuși, reține că această listă nu reflectă întotdeauna realitatea – multe clădiri vechi nu au fost niciodată expertizate. Este important de știut că după cutremurul din 1977 s-au modificat standardele de proiectare structurală în România, ceea ce înseamnă că blocurile construite înainte de 1977 sunt, în general, mai vulnerabile la cutremure. Cu cât blocul este mai vechi, cu atât riscul este mai mare, indiferent dacă are sau nu “bulină roșie”. Dacă locuiești într-o astfel de clădire, discută cu vecinii și autoritățile locale despre posibilitățile de consolidare sau de intervenție preventivă.

  • Pregătește-ți un kit de urgență: Ține la îndemână o trusă cu provizii esențiale: apă și hrană neperisabilă pentru câteva zile, lanternă, baterii, radio portabil, trusă de prim ajutor, medicamente de bază, copiile actelor importante și ceva bani cash. Această trusă te poate ajuta în primele 72 de ore după un cutremur major, când serviciile de utilități și comunicații pot fi întrerupte.

  • Stabilește un plan cu familia: Discutați din timp unde vă adăpostiți în locuință în timpul cutremurului și unde vă veți întâlni după, în caz că nu sunteți împreună. Asigurați-vă că fiecare membru al familiei știe ce are de făcut. De exemplu, puteți stabili o persoană de contact din afara orașului, pe care să o sunați după dezastru (pentru a confirma că sunteți în siguranță, mai ales dacă rețelele locale sunt suprasolicitate).

    ⚠️ Mit: statul în tocul ușii NU este o soluție sigură în blocurile moderne. Această idee provine din clădirile vechi din lemn, unde tocul era, într-adevăr, mai rezistent. În locuințele actuale, mai sigur este să te adăpostești lângă un obiect solid și jos (ex. lângă canapea sau perete interior), protejându-ți capul.

  • Amenajează-ți casa pentru siguranță: Fixează mobilierul înalt (dulapuri, biblioteci) de pereți cu sisteme de prindere, pentru a preveni răsturnarea. Nu ține obiecte grele pe rafturi înalte deasupra paturilor. Identifică locurile sigure din fiecare cameră – zone de triungiul vieții – precum sub grinzi, lângă pereți structurali solizi sau sub mese robuste, departe de ferestre ori corpuri suspendate ce pot cădea.

  • În timpul cutremurului: calmează-te și adăpostește-te corect. Dacă simți că începe să se zguduie pământul, nu fugi pe scări și nu folosi liftul! În schimb, adăpostește-te imediat sub o piesă solidă de mobilier (masă, birou) sau ghemuiește-te lângă un perete structural interior, protejându-ți capul și gâtul cu brațele. Ține-te bine și rămâi pe loc până se oprește mișcarea. Dacă ești în pat, rămâi acolo și protejează-ți capul cu perne. Dacă ești afară, stai departe de clădiri, copaci sau cabluri electrice.

  • După cutremur: Fii atent la replici – acestea pot urma în minute sau ore și pot cauza prăbușirea unor structuri deja slăbite. Verifică rapid dacă ești rănit și acordă primul ajutor celor din jur dacă poți. Închide gazul și curentul din locuință pentru a preveni incendii sau electrocutări, dacă ai acces și dacă observi avarii. Părăsește clădirea cu calm, folosind doar scările (nu liftul), după ce zguduiturile s-au oprit complet. Îndepărtează-te de clădiri spre un loc deschis și așteaptă indicații de la autorități. Folosește telefonul doar pentru apeluri de urgență – liniile trebuie păstrate libere. Ascultă la radio sau surse oficiale (ex: mesajele RO-ALERT pe telefon) pentru informații și indicații.

Aceste acțiuni simple, discutate și pregătite în avans, pot salva vieți. Pregătirea personală nu costă mult și nici nu necesită eforturi majore, dar face o mare diferență în caz de dezastru.

Responsabilitatea principală pentru reducerea riscului seismic la nivel urban revine autorităților. În București, e nevoie de o strategie fermă și accelerată, care să includă mai multe direcții de acțiune:

  • Consolidarea clădirilor cu risc ridicat, ca prioritate absolută. Autoritățile locale și centrale trebuie să intensifice programele de reabilitare seismică. Există deja programe finanțate (atât de la bugetul de stat, cât și din fonduri europene, precum PNRR) destinate consolidării clădirilor vulnerabile – acestea trebuie implementate fără întârzieri. Simplificarea procedurilor birocratice și asigurarea finanțării integrale (fără costuri pentru proprietari, așa cum prevede noul Program Național de Consolidare) sunt pași pozitivi. De asemenea, comunicarea cu locatarii acestor imobile este esențială pentru a obține cooperarea lor; multe proiecte au stagnat în trecut din cauza refuzului unor proprietari de a părăsi temporar locuința, de teama costurilor sau disconfortului. Autoritățile trebuie să ofere soluții de relocare pe durata lucrărilor și garanția că investiția nu îi va împovăra financiar.

  • Actualizarea permanentă a listei clădirilor cu risc seismic și transparentizarea informațiilor. Primăria Capitalei, împreună cu inspectoratele de stat (ISC) și ISU, ar trebui să publice periodic situația actualizată a imobilelor expertizate și gradul lor de siguranță. O informare corectă a publicului – de exemplu, printr-o hartă online ușor accesibilă cu clădirile încadrate în RsI, RsII etc. – îi va ajuta pe cetățeni să fie conștienți de risc și să ia decizii în cunoștință de cauză (cum ar fi alegerea unei locuințe). Totodată, expertizarea preventivă a clădirilor vechi care nu au fost încă evaluate ar trebui accelerată, pentru a identifica din timp punctele nevralgice.

  • Întărirea capacității de răspuns în caz de dezastru. Pe lângă prevenție (consolidare), autoritățile trebuie să fie pregătite să intervină eficient dacă un cutremur major lovește. Asta implică dotarea echipelor de salvatori (ISU, pompieri, SMURD, armată) cu echipamente moderne de căutare-salvare (senzori, utilaje grele pentru degajarea dărâmăturilor, spitale mobile) și elaborarea unor planuri clare de acțiune. Trebuie stabilite din timp locații pentru tabere de sinistrați în interiorul orașului și pe periferie, stocuri de urgență (apă, alimente, corturi) și proceduri de coordonare între instituții. Exercițiile periodice de simulare a intervenției (precum cele organizate de IGSU în 2018) sunt cruciale pentru a testa viteza de reacție și a descoperi eventualele probleme logistice înainte de a fi prea târziu.

  • Educație publică și sistem de avertizare. Autoritățile ar trebui să continue și să extindă campaniile de informare a populației despre comportamentul în caz de cutremur. Programe precum „Nu tremur la cutremur” sau site-uri de tipul fiipregătit.ro oferă sfaturi vitale – însă mesajul trebuie să ajungă la toată lumea, inclusiv prin campanii în școli, simulări publice și distribuirea de ghiduri practice către populație. Instalarea unui sistem modern de avertizare seismică timpurie (early warning) ar putea oferi câteva secunde prețioase înainte ca undele seismice puternice să ajungă în București, permițând oprirea automată a gazului, a energiei electrice sau alertarea populației prin sirene și mesaje pe telefon. Japan, Mexic și alte țări au implementat cu succes astfel de sisteme – România ar putea beneficia de pe urma tehnologiei, dat fiind că undele de la Vrancea ajung în București într-un interval de zeci de secunde.

  • -Date privind clădirile cu risc seismic din București – Primăria Municipiului București și Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS).

    -Informații despre comportamentul seismic și zona Vrancea – Institutul Național de Fizica Pământului (INFP).

    -Clasificarea riscului seismic (RsI–RsIV) – Asociația Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri (AICPS).

    -Recomandări de pregătire pentru cutremur – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) și platforma oficială “Fii Pregătit”.

    -Date istorice despre cutremurul din 4 martie 1977 – rapoarte oficiale și documente arhivate de INFP și Ministerul Dezvoltării.

    • © 2025 Bucurestiul MEU.