Bucureștiul este adesea descris ca o junglă urbană pentru cei care merg pe jos. Trotuarele din centru și din cartiere sunt adesea ocupate de mașini parcate ilegal, forțând pietonii – inclusiv mamele cu cărucioare și persoanele cu dizabilități – să meargă pe carosabil. Nu e de mirare că acest oraș a fost numit o „capitală europeană care a picat fiecare examen la capitolul mobilitate urbană și accesibilizare a spațiului public”. În rândurile ce urmează vom documenta, cu date și exemple concrete, cât de dificil a devenit pentru pietoni și utilizatorii de scaune rulante să se deplaseze prin București, precum și ce putem învăța de la alte orașe europene.
Obstacole la tot pasul pe trotuare
Obstacolele de pe trotuarele Bucureștiului sunt numeroase și variate. Practic, orice plimbare pe jos poate deveni un slalom printre piedici. Iată câteva dintre cele mai comune probleme întâmpinate de pietoni și persoanele în scaun rulant:
Mașini parcate pe trotuar – Poate cel mai des întâlnit obstacol. Multe trotuare au devenit parcări improvizate, reducând drastic spațiul pietonal. În centrul orașului și chiar în cartiere rezidențiale precum Drumul Taberei, trotuarele sunt blocate de autoturisme, iar oamenii sunt nevoiți să circule pe carosabil, expunându-se pericolelor traficului. Această situație este atât de gravă încât a fost caracterizată drept “jungla urbană din București”. Legal, Codul Rutier permite parcarea pe trotuar doar dacă rămâne minimum un metru liber pentru pietoni și numai acolo unde există indicatoare ce autorizează explicit acest lucru. În practică însă, puțini șoferi respectă această regulă și puține autorități o aplică strict – dovadă stau trotuarele pline de mașini unde cu greu găsești 50 cm liberi, darămite un metru. Recent, în 2022, s-a adoptat o lege care permite Poliției Rutiere să ridice pe loc vehiculele parcate pe trotuar (nu doar să le amendeze). Rămâne de văzut cât de riguros va fi aplicată această măsură; deocamdată, pietonii încă așteaptă eliberarea trotuarelor.
Trotuare înguste și blocate de infrastructuri urbane – Acolo unde nu sunt mașini, pot exista stâlpi de iluminat, semne de circulație, cutii electrice, garduri sau copaci amplasați fix pe mijlocul trotuarului. Dacă trotuarul este lat, aceste elemente deranjează mai puțin. Însă în multe zone din București trotuarele sunt foarte înguste, iar adăugarea oricărui obstacol le face practic inutile. Un exemplu elocvent vine din Sectorul 2, unde pe un trotuar mic s-au montat stâlpișori antiparcare de-a lungul bordurii; la capătul trotuarului se află și o gura de ventilație masivă, care blochează complet trecerea. Rezultatul? Trotuarul devine un drum înfundat – o mamă cu un copil în cărucior a fost nevoită să coboare de pe trotuar și să meargă pe stradă, fiind pusă în pericol de traficul auto. Desigur, același trotuar este absolut inaccesibil pentru o persoană în scaun cu rotile.
Gropi și trotuare deteriorate – Calitatea pavimentului pietonal lasă mult de dorit în multe zone. Trotuare sparte, denivelări, dale lipsă sau asfalt măcinat – toate acestea pot transforma o simplă plimbare într-un traseu periculos. O persoană cu mobilitate redusă sau un senior se poate împiedica ușor în astfel de cratere urbane. Chiar și pentru un pieton fără dizabilități, a merge cu ochii în patru pentru a evita gropile a devenit o obișnuință pe străzile lăturalnice. În mod ironic, uneori chiar în fața unor magazine de produse medicale (de unde își procură și persoanele cu dizabilități cele necesare) trotuarele sunt impracticabile, cu borduri înalte și trepte, fără nicio rampă de acces.
Borduri prea înalte și lipsa rampelor – La fiecare intersecție și trecere de pietoni, ideal ar exista rampe line care să coboare bordura la nivelul străzii, facilitând traversarea. În București, însă, situația este invers: multe borduri de trotuar sunt excesiv de înalte (15-20 cm), fără rampe sau coborâșuri amenajate. Persoanele în scaun rulant, dar și părinții cu cărucioare, sunt puse astfel în dificultate majoră. De exemplu, Cristian Petre, un bucureștean care se deplasează cu cărucior electric, povestește că pentru a ajunge în Parcul Plumbuita trebuie să ocolească un kilometru întreag datorită unei singure borduri inaccesibile. Legea prevede ca în locurile unde traversarea pietonilor se face la nivel, bordura să nu depășească 2 centimetri înălțime – însă în realitate bordurile din București ating și 20 de centimetri înălțime. Culmea ironiei, reprezentanții primăriilor de sector recunosc că au înălțat bordurile intenționat, ca măsură anti-parcare, pentru ca șoferii să nu-și mai urce mașinile pe trotuar. Cu alte cuvinte, pietonii înșiși au devenit victime colaterale în “războiul” autorităților cu mașinile parcate ilegal.
Coșmarul persoanelor cu dizabilități locomotorii
Dacă pentru un pieton obișnuit deplasarea prin oraș e dificilă, pentru o persoană în scaun rulant este adesea un adevărat calvar. Obstacolele discutate mai sus devin bariere de netrecut fără asistență. O bordură înaltă sau o mașină parcată pe trotuar poate obliga un utilizator de scaun rulant să facă ocoluri enorme sau să riște deplasarea pe șosea, printre mașini. Cristian Petre mărturisește că nici măcar cu căruciorul său electric nu îndrăznește să încerce urcarea unor borduri înalte, după ce anterior și-a stricat vehiculul încercând asta. Iar atunci când trotuarul e ocupat, alternativa – deplasarea pe carosabil – poate fi periculoasă și chiar fatală. Lucian Aldea, un alt activist pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, povestește că au existat cazuri în București în care o persoană în scaun rulant a fost acroșată de o mașină în trafic, din cauză că fusese nevoită să meargă pe șosea, trotuarul fiind impracticabil.
Problema accesibilității depășește însă trotuarele. Transportul public este și el o provocare: deși parcul de vehicule al STB (autobuze și troleibuze) include modele cu podea joasă și rampă pentru scaune rulante, în practică mulți șoferi nu folosesc rampele sau nu acordă asistență la urcare. S-au filmat situații în care șoferii de autobuz nu apasă butonul de coborâre a rampei și nu coboară din cabină pentru a ajuta persoana în scaun rulant – lăsând călătorul în stație. La metrou, deși s-au făcut progrese, încă șase stații din Capitală nu au deloc lifturi de acces pentru persoanele cu dizabilități, iar în alte stații accesul presupune un ocol complicat (unele au două lifturi diferite cu un set de scări între ele). Practic, există cartiere întregi deservite de stații de metrou imposibil de folosit de către cineva în scaun rulant.
Și alte categorii de persoane sunt afectate de lipsa de accesibilitate: persoanele în vârstă sau cele cu deficiențe de vedere întâmpină dificultăți similare. Daniela Țăncoi, o interpretă nevăzătoare, povestea cum doar marile bulevarde din București au semafoare cu semnal sonor; pe străzile obișnuite, ea poate aștepta și 10-30 de minute până se găsește cineva care să o ajute să treacă în siguranță strada. Astfel de mărturii arată un adevăr trist: Bucureștiul este departe de a fi un oraș accesibil pentru toți cetățenii săi.
Statisticile confirmă aceste realități. Un studiu internațional realizat de compania Up Counsel a plasat România pe ultimul loc în Europa în privința accesului persoanelor cu dizabilități la transport public, spații publice și localuri (baruri, cafenele, restaurante). La polul opus, țări precum Marea Britanie, Spania sau Italia au obținut cele mai bune scoruri, semn că acolo infrastructura și serviciile urbane sunt mult mai incluzive. Cu alte cuvinte, generații întregi de decidenți au ignorat nevoile persoanelor cu mobilitate redusă în România, iar Bucureștiul nu face excepție.
București vs. alte orașe europene
Contrastul dintre București și multe alte capitale europene este strident. În timp ce la noi trotuarele au devenit parcări și obstacolele pentru pietoni abundă, în orașe occidentale pietonii sunt considerați cu adevărat prioritari. În marile orașe din Vest este de neconceput să vezi mașini blocând trotuarul – “în nicio țară civilizată din lume nu vezi mașini parcate pe trotuar”, remarcă în mod just un articol de analiză al presei locale. Autoritățile de acolo nu doar că descurajează explicit parcarea pe trotuar, dar investesc consecvent în trotuare late, rampe la fiecare colț de stradă și semafoare adaptate pentru nevăzători. De pildă, la Londra, parcarea pe trotuar este interzisă în majoritatea zonelor orașului și sancționată prompt; Barcelona și Madrid au implementat programe vaste de lărgire a trotuarelor și de eliminare a obstacolelor stradale, creând culoare pietonale continue prin întregul oraș. În Berlin sau Viena, persoanele în scaun cu rotile beneficiază de transport public 100% accesibil și de infrastructură stradală gândită „universal” – adică utilă pentru toată lumea, de la copii la vârstnici. Multe capitale europene și-au asumat ținte ambițioase de a reda orașul oamenilor, limitând prezența mașinilor în zonele aglomerate și punând accent pe mersul pe jos, bicicleta sau transportul public. Bucureștiul, din păcate, rămâne în urmă: în ciuda statutului său de oraș european modern, încă suferă la capitolul infrastructură pietonală de bază.
Merită menționat că bucureștenii folosesc totuși masiv mersul pe jos, în ciuda dificultăților. Conform Planului de Mobilitate Urbană Durabilă, circa 17% din călătoriile zilnice în București se fac pietonal – un procent semnificativ (aproape o cincime din deplasări). Cu toate acestea, alocarea spațiului și a investițiilor nu reflectă importanța pietonilor. S-a permis ca numărul autoturismelor să crească exploziv, fără a se crea alternative viabile și fără a se proteja spațiul pietonal. Astăzi, în București sunt aproximativ 2 milioane de vehicule (incluzând mașinile rezidenților și pe cele aflate în tranzit), în timp ce există doar ~350.000 de locuri de parcare amenajate. Acest deficit uriaș explică de ce atâtea mașini ajung să fie lăsate pe trotuare – pur și simplu, orașul a fost copleșit de volumul de autoturisme. Prin comparație, orașele care și-au păstrat o calitate bună a vieții au ales să limiteze numărul de mașini și să prioritizeze mobilitatea alternativă.
Pe scurt, Bucureștiul oferă un contrast puternic față de orașele europene unde pietonii sunt respectați. Dacă la noi mersul pe jos e o cursă cu obstacole, în alte părți trotuarul este un spațiu sigur, plăcut și liber, iar accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități este un standard asumat, nu o raritate.
Ce e de făcut? – Spre un oraș prietenos cu pietonii
Situația actuală din București cere acțiune urgentă, atât din partea autorităților, cât și a comunității. Pentru a transforma Capitala într-un oraș cu adevărat prietenos cu pietonii și accesibil tuturor, sunt necesare măsuri ferme. Iată câteva direcții de schimbare și îmbunătățire:
•Eliberarea trotuarelor de mașini – Aplicarea strictă a legislației recente care permite ridicarea mașinilor parcate pe trotuar. Poliția Locală și Rutieră trebuie să acționeze consecvent împotriva celor ce ocupă ilegal spațiul pietonal. În paralel, administrația trebuie să dezvolte soluții de parcare alternativă (parcări publice sau rezidențiale off-street) pentru a reduce presiunea asupra străzilor. Mesajul trebuie să fie clar: trotuarul aparține pietonilor, nu mașinilor.
•Reabilitarea și adaptarea infrastructurii pietonale – Un program amplu de refacere a trotuarelor este esențial. Asta înseamnă repararea suprafețelor degradate (astuparea gropilor, înlocuirea pavajului rupt) și standardizarea lățimii trotuarelor acolo unde se poate (minimum 2 metri utili, acolo unde există spațiu). Obstacolele fixe (stâlpi, panouri, cutii) ar trebui repoziționate la marginea trotuarelor, nu pe axul lor, pentru a crea un culoar liber de trecere. Orice proiect nou de reabilitare stradală trebuie să includă componenta pietonală la standarde europene.
•Rampă și accesibilitate la fiecare colț de stradă – Bordurile înalte trebuie înlocuite cu rampe line la trecerile de pietoni și la intrările pe trotuar. Este inadmisibil ca în 2025 să mai existe intersecții fără coborâri de bordură pentru cărucioare. Respectarea normativelor (maxim 2 cm înălțime la muchia rampelor) trebuie asigurată de fiecare primărie de sector. De asemenea, clădirile publice, magazinele și alte spații trebuie să aibă rampe funcționale la intrare – nu “rampe de decor” abrupte, cum se mai văd, care sunt inutile persoanelor în scaun rulant.
•Sisteme pietonale inteligente și sigure – Extinderea semafoarelor cu semnalizare acustică pentru nevăzători la toate intersecțiile majore, nu doar pe marile bulevarde. Prelungirea duratei semnalului verde pentru pietoni acolo unde este prea scurt (astfel încât și o persoană care se deplasează mai încet să poată traversa în siguranță, fără teama că se face roșu prea repede). Amenajarea de treceri de pietoni la nivel (fără trepte) în dreptul stațiilor de transport în comun și al instituțiilor medicale, pentru a elimina “cursele de obstacole” pe care le întâmpină azi cei cu probleme locomotorii la fiecare traversare.
•Schimbare de mentalitate și educație urbană – Este nevoie de campanii susținute de conștientizare a importanței pietonilor în oraș. Șoferii bucureșteni trebuie să realizeze că un trotuar liber poate face diferența între viață și moarte pentru cineva obligat să meargă pe șosea. Un mesaj ferm (“Nu parca pe trotuar!”) dublat de amenzi usturătoare și acțiuni de ridicare va schimba treptat comportamentele. Totodată, promovarea transportului alternativ (transport public de calitate, biciclete, mersul pe jos) va reduce dependența de autoturismul personal – și, implicit, numărul de mașini care concurează pentru spațiu cu pietonii.
•Implicarea comunității și a persoanelor cu dizabilități – Organizațiile nonguvernamentale și grupurile civice deja active (precum cele care au inițiat petiții de genul “Vrem trotuare libere!”) trebuie susținute și ascultate. Persoanele cu dizabilități cunosc cel mai bine problemele de acces și ar trebui consultate în procesul de planificare urbană. Soluții simple pot fi ratate din birou, dar evidente pentru cineva care trăiește zilnic provocările orașului. O administrație inteligentă va include feedback-ul acestor cetățeni în proiectele viitoare, asigurându-se că Bucureștiul evoluează spre un model de accesibilitate pentru toți.
SURSE
- Cristian Petre din București, mărturii și reportaj despre obstacolele pentru persoanele cu dizabilități – Radio Europa Liberă România.
- Știri ProTV – România pe ultimul loc în UE la accesibilitate; exemplul Elenei Năstase și obstacolele din București.
- G4Media – Fotoreportaj despre trotuarele blocate de mașini din București; statisticile privind numărul de autoturisme și locuri de parcare.
- B365.ro – Cazul trotuarului cu stâlpișori și obstacol din Sectorul 2, exemplu de infrastructură prost gândită.
- Petiția “Vrem trotuare libere!” – mesaj civic privind accesibilitatea pietonală în București.
- HotNews.ro – Analiză trafic și infrastructură, situația parcării pe trotuar și observații despre politicile altor țări.